Ce le oferă de fapt Frank Pucelik românilor?
Şi în lumea NLP, ca în orice altă comunitate, Geneza domeniului este învăluită într-o aură de mister, iar Părinţii Fondatori sunt înconjuraţi cu respectul cuvenit Creatorilor. De mai bine de 30 de ani, mitul fondator spune că NLP a apărut prin colaborarea creatoare a lui Richard Bandler şi John Grinder, lucru statuat şi de o sentinţă judecătorească dată în anul 2000 după 5 ani de audieri şi prezentări de probe.
Astfel că principiul fundamental al logicii tertium non datur pare a se aplica şi aici, astfel că cineva poate doar să fie sau să nu fie cofondator al NLP. Iar dreptul de a forma Traineri NLP Licenţiaţi a fost recunoscut exclusiv celor doi co-fondatori.
Dar iată că, din raţiuni doar de el ştiute, John Grinder a ales ca în anul 2002 să menţioneze, după 30 de ani, un al treilea bărbat ce ar fi stat, la rândul său, la originea NLP: Frank Pucelik. Acest lucru l-a surprins chiar şi pe cel care, la acea dată, era „cronicarul oficial” al NLP – Michael Hall, fiindcă nimeni, până atunci, nu evidenţiase vreo contribuţie cât de cât notabilă a acestuia în apariţia sau dezvoltarea NLP. Şi nici ulterior nu s-a schimbat ceva în această ecuaţie, astfel că, la nivel mondial, legenda celui de-al treilea co-fondator al NLP nu a prins.
Povestea ajunge însă până în România, unde, în această toamnă, Frank Pucelik va ţine un curs de formare de Traineri NLP, ca şi cum ar fi cu adevărat un co-fondator. Dar oare ce poate el oferi celor ce speră să înveţe NLP într-un format cât mai apropiat de cel original, iar ulterior să emită certificate de Practitioner şi Master-Practitioner NLP?
Pentru corecta informare a celor interesaţi de acest eveniment, iată câteva întrebări ce pot fi puse acestui „tată risipitor” şi răspunsurile pe care el însuşi le-a dat de-a lungul timpului.
Ce rol ai jucat în primii ani ai NLP?
Cartea „The Origins of Neuro-Linguistic Programming”, editată în 2012 de John Grinder şi Frank Pucelik, conţine un capitol în care acesta din urmă îşi prezintă propria viziune despre începuturile NLP. Pentru cei care nu l-au citit, iată un scurt rezumat şi citate suficient de consistente încât să nu existe presupunerea unei scoateri din context.
Prieten şi coleg de cameră al lui Richard Bandler, Frank reuşea să-l imite pe Fritz Perls la fel de bine ca şi acesta, astfel că şi el a fost modelat de către John Grinder, pentru a decela „Structurile magiei” de a schimba extrem de rapid percepţiile, trăirile şi comportamentele unei persoane.
Numai că oricine poate verifica faptul că, deşi cartea fondatoare a NLP are două volume, publicate la interval de un an, singurii săi autori sunt Richard şi John. Dacă prietenul lor extrem de apropiat, Frank, ar fi jucat un rol esenţial, nu ar fi fost normal să-l menţioneze, măcar în zona de Mulţumiri, aşa cum au făcut-o cu marca lor preferată de cafea?
Sau dacă s-a simţit dat la o parte şi contribuţia sa „furată” de cei doi, nu ar fi putut, din 1972 şi până în prezent, să clarifice care erau conceptele sau tehnicile pe care le consideră a-i aparţine?
Explicaţia vine chiar de la Frank, ce descrie foarte detaliat rolul pe care îl juca în raport cu Richard şi John, în calitate de coordonator al asistenţilor acestora (grupul de Meta-Kids):
John şi Richard orchestrau grupuri de formare provocatoare şi interesante. Ei se întâlneau cu Meta-Kids înainte de începerea cursului de formare, ca să ne dea indicaţii despre ce voiau să înveţe grupul. Când începea sesiunea de training, fiecare dintre Meta-Kids primea câte un grup de participanţi (6-15), şi îi conducea prin experienţe de învăţare. Partea distractivă a jocului, pentru noi, copiii Meta, era atunci când John sau Richard veneau la noi, în timpul procesului nostru de training, pentru ca să ne observe munca, să ne evalueze abilităţile şi să ne schimbe obiectivele – uneori de mai multe ori în timpul unei serii – şi totuşi reuşind să conducă un program coerent şi valoros de instruire pentru participanţii obişnuiţi.
Uneori, ei ne luau de la grupul nostru de participanţi, ne treceau la un alt grup şi ne spuneau să continuăm programul început de celălalt formator. Desigur, noi de multe ori nu ştiam ce făcea celălalt trainer şi John sau Richard nu ne spuneau. Trebuia să ne dăm seama ce făcea alt trainer prin testare şi observare, mai ales cu ajutorul feedbackului non-verbal. Wow, aceasta era adesea o provocare.”
Exact la fel se petrece şi în prezent cu asistenţii lui Richard Bandler, din grupul cărora fac şi eu parte de mai bine de 7 ani. Numim acum aceste grupuri „staţii” şi fiecare dintre noi, Master-Trainerii din La Valle Training Team predăm câte o abilitate sau un concept, fiind oricând gata să ne schimbăm rolurile şi să ne adaptăm din zbor la ceea ce făcea (excelent) colegul de alături.
De aceea, rezonez pe deplin cu descrierea cu care continuă Frank:
„După ce programul participanţilor obişnuiţi se termina şi toţi plecau, de-abia atunci continua serios programul cu Meta-Kids. Ne spuneau ce am învăţat, ne dădeau cele mai bune indicii despre ce făcuseră ceilalţi formatori în grupurile lor înainte de a le fi preluat din mers, ce dificultăţi am întâmpinat şi cum am încercat să depăşim aceste dificultăţi, dacă am reuşit sau nu, primeam feedback de la fiecare coleg şi rezumate ale evenimentului şi apoi venea feedbackul pentru fiecare dintre noi de la John şi Richard. Desigur, am avut experienţe de învăţare mari, chiar dacă nu este întotdeauna uşor şi, uneori, nu este deloc distractiv să stai până foarte târziu. Sunt sigur că poţi înţelege ce vreau să spun.”
Da, Frank, pe deplin. Înţeleg că nu Richard sau John învăţau de la tine, nu tu le dădeai idei sau feedback, nu tu deţineai controlul şi responsabilitatea, ci ei.
Ştiu din propria experienţă, cât de mult învaţă şi se dezvoltă un asemenea Meta-Kid, fiindcă eu însumi sunt un astfel de „copil NLP”, avid de cunoaştere, provocare şi evoluţie.
Şi tocmai de aceea, înţeleg şi respect sensul în care decurg lucrurile: de la Richard şi John către traineri, de la noi către participanţi, fără să-mi treacă vreodată prin cap că m-aş putea considera egal cu ei.
De aceea, îl respect pe Frank în calitate de coleg, îi mulţumesc pentru cât de bine a descris experienţa extraordinară de a fi asistent al celor doi co-fondatori, şi îl rog, la rândul său, să nu-şi aroge roluri şi drepturi pe care nu le-a avut vreodată.
Cu ce ai contribuit la dezvoltarea NLP?
În prezent, NLP cuprinde mult mai multe concepte, modele şi tehnici decât în anii ’70. Atunci, esenţiale erau recadrarea, ancorarea, meta-modelul şi modelul Milton, schimbarea istoriei personale. Iar NLP era considerată mai ales o tehnică de comunicare optimizată, utilă în psihoterapie şi lumea afacerilor.
Ulterior, în anii ’80-90, au apărut tehnicile bazate pe lucrul cu submodalităţi, cu Linia timpului, cu poziţiile perceptuale şi nivelurile neurologice etc. Iar NLP a devenit un instrument de dezvoltare personală, de facilitare a schimbărilor de orice fel, de facilitare a accesului la geniul personal şi puterea interioară, ce a prefigurat coachingul şi a putut fi aplicat în extrem de multe domenii.
În plus, fiecare dintre cei doi co-fondatori au elaborat câteva „noi coduri ale NLP”, ce organizează altfel informaţiile şi modelele iniţiale şi simplifică foarte mult tehnicile prea complexe folosite iniţial.
Acest lucru a făcut ca Richard să fie autorul a 16 cărţi de NLP, iar numele lui John Grinder să apară pe 12 coperţi de cărţi despre NLP şi noul cod al NLP.
Fiecare lucrare a celor doi stă la originea unei întregi serii de alte cărţi, ce explicitează, aplică şi dezvoltă ideile iniţiale, cărţi scrise de alţi autori de marcă din domeniu. De aceea, de exemplu, Robert Dilts a scris 22 cărţi, Steve Andreas a scris 12 lucrări de NLP, iar Michael Hall este autorul a peste 30 de cărţi de NLP şi neuro-semnatică.
Chiar dacă, numeric, fiecare dintre aceştia a egalat sau chiar depăşit numărul de cărţi scrise de cei doi co-fondatori, niciunul nu se prezintă drept co-fondator al NLP.
Chiar dacă multe dintre conceptele şi tehnicile lor sunt incluse în curricula de formare, făcând parte din corpusul NLP, cu toţii recunosc întâietatea şi unicitatea contribuţiilor lui Richard şi John.
Chiar dacă activează în domeniul NLP de 30-40 de ani fără întrerupere, nu formează traineri decât cu acordul direct al lui Richard Bandler şi într-un număr strict limitat.
Dacă ne uităm în fişa bibliografică, vom constata că Frank Pucelik este co-autor al două lucrări, una apărută în 1979 şi alta în 2013.
În prefaţa cărţii The Magic of NLP Demystified, Byron Lewis (principalul său autor) explică rolul lui Frank în geneza acestei cărţi:
- l-a însoţit, împreună cu Leslie Cameron-Bandler, în prima sa experienţă de autocunoaştere prin intermediul NLP,
- i-a facilitat accesul la grupul de formare creat în jurul lui Richard şi John,
- a citit şi comentat atât de consistent manuscrisul, încât „şi-a câştigat dreptul de a figura drept co-autor al cărţii”, conform spuselor lui Byron.
Acelaşi rol, mai degrabă de editor decât de autor, l-a avut şi în cazul celei de-a doua cărţi The Originis of Neuro-Linguistic Programming, din 2013. În aceasta, există un capitol distinct semnat de Frank, dar conţinutul său are cel mult valoare anecdotică, fiind descrierea, din propria perspectivă, a evenimentelor din perioada 1971 – 1979, urmate de o scurtă autobiografie din anii ’80 până în prezent.
Informaţii faţă de care celălalt co-editor, John Grinder, se delimitează chiar de la început, afirmând:
- o parte semnificativă din ceea ce este descris în această carte nu s-a petrecut niciodată, fiindcă
- memoria este selectivă şi funciarmente incompletă, şi, în fond,
- nici nu contează ceea ce s-a întâmplat, altfel decât din punct de vedere istoric.
Astfel că putem trage uşor concluzia că afirmaţia că Frank ar fi cel de-al treilea co-fondator al NLP:
- reprezintă doar propria sa interpretare a evenimentelor de la începutul anilor ’70,
- ce nu este coroborată de vreo interpretare similară dată de ceilalţi actori ai acelei perioade,
- dar de fapt nici nu contează dacă este adevărată sau nu, din moment ce
- John Grinder a considerat că, pentru istorie, este interesant să adune amintirile prietenilor săi despre începuturile NLP,
- iar un editor i-a sugerat că un mic scandal va face cartea mai atractivă şi vandabilă.
Ce le oferi de fapt românilor?
Conform propriului CV, postat pe situl său www.frankpucelik.com.ua, precum şi capitolului autobiografic la care ne-am referit mai sus, de mai bine de 25 de ani Frank nu s-a mai ocupat de NLP, ci s-a specializat pe consultanţa de business şi psihoterapia persoanelor cu dependenţe de alcool şi droguri.
Această evoluţie este izbitor de asemănătoare cu cea a Fiului Risipitor din parabola biblică, un fiu care şi-a luat partea de moştenire (cea ţinând de Gestalt terapie şi tehnicile de comunicare) şi, mai întâi, a petrecut prin străini, iar apoi a a fost argat (lucrând cu dependenţii de alcool şi droguri din Rusia şi Ucraina).
Lista companiilor ruseşti şi ucrainene cu care a lucrat în ultimii 25 de ani este impresionantă, la fel şi faptul că deţine 6 centre de terapie a dependeţei de alcool şi droguri în Rusia şi Ucraina. Toată activitatea sa merită admiraţie, mai ales fiindcă este vorba despre eforturile depuse de un american pentru a schimba lumea afacerilor dintr-un spaţiu cultural complet diferit şi, adesea, ostil.
Dar oare acest lucru îl califică în calitate de Master-Trainer NLP?
Cum poate învăţa pe alţii cum să predea conceptele şi tehnicile NLP actuale, din moment ce, el însuşi, afirmă:
M-am depărtat încet de lumea NLP aici, în CSI (Comunitatea Statelor Independente, denumită Uniunea Sovietică înainte de „căderea cortinei de fier”). M-am mutat constant spre consultanţa de business, care era preocuparea mea centrală în Oklahoma, înainte de a veni în CSI.În anul 2000 am încetat să fac ceea ce nu ştiu să fac şi m-am concentrat pe ceea ce ştiu să fac.”
Cât de serioasă poate fi oferta celor care i-au organizat cursul în România, din moment ce la un curs de formare ca Trainer NLP:
- se poate înscrie oricine, indiferent dacă a mai studiat sau nu NLP,
- astfel că nivelul de cunoaştere a NLP şi de dezvoltare a abilităţilor specifice va fi atât de diferit, încât fie se vor ignora nevoile reale ale participanţilor, fie se va livra un mix între nivelul de Practitioner, Master-Practitioner şi Trainer NLP,
- obţin certificarea de Trainer toţi cei care prezintă o diplomă de Master-Practitioner NLP, indiferent de institutul de formare care a eliberat-o (deci indiferent de numărul de ore de formare primite sau de competenţele pe care le posedă),
- se încalcă angajamentul etic al organismului de certificare, ANLP, ce proclamă că „ridicăm şi menţinem standardele etice în NLP, coaching şi formare”, din moment ce se fac afirmaţii mincinoase precum că acesta ar fi „singurul program de formare de trainer NLP din Europa şi din lume” – în realitate atât Richard Bandler, cât şi John Grinder oferă anual 1-2 formări de Trainer NLP licenţiat în SUA şi Marea Britanie,
- nu se face nicio referire la curricula predată, ci doar la durata cursului.
Prin această ofertă seducătoare, se eludează standardele de formare la care s-au raliat marea majoritate a institutelor din România, standarde propuse şi verificate de Society of NLP (SUA), IANLP (Elveţia) sau IN (Germania), sau de Asociaţia Profesioniştilor NLP din România (APRO-NLP). Organizaţii ce nu recunosc autoritatea ANLP de a acredita cursuri sau traineri, în afara teritoriului Statelor Unite.
Lucru demonstrat şi de faptul că ANLP are ambasadori, nu membrii din afara SUA.
Trei întrebări pentru cititori
La mai bine de 10 ani de când traineri români, formaţi şi licenţiaţi de Richard Bandler şi John Grinder, predau NLP, unul dintre ei chiar jucând în prezent rolul de asistent al lui Richard Bandler, pe care l-a avut şi Frank Pucelik, dar cu 35 de ani în urmă, oare România mai poate fi considerată atât de înapoiată şi subdezvoltată încât să înghită orice afirmaţie, doar pentru că este făcută de un american rezident în Ucraina? Şi să sacrifice pentru acesta viţelul cel îngrăşat, doar pentru că el s-a pocăit?
Mai există oare români suficient de naivi încât să creadă că participarea la un curs de tehnici de comunicare (în care Frank Pucelik excelează) i-ar putea transforma, peste noapte, în formatori NLP recunoscuţi?
Şi, în final, de la cine poţi învăţa NLP mai autentic:
- de la fiul rătăcitor, ce se pretinde tatăl NLP, dar şi-a risipit partea de avere şi a slujit prin străini, iar acum încearcă să intre ca argat pe uşa din dos, sau
- de la fiul cel bun, ce a trudit şi nu s-a veselit, dar a făcut să rodească ţarina dezvoltării personale prin NLP inclusiv în România?
