Perfecţionându-ţi limbajul non-verbal
Limbajul corporal este de o complexitate cu mult mai mare şi are efecte mai profunde decât cel verbal.
Poate că nu veţi fi de acord cu această afirmaţie şi veţi replica spunând că vocabularul unei limbi cuprinde zeci de mii de cuvinte şi că o bună parte din viaţa ne-o petrecem învăţându-le…
Şi o facem cu sârguinţă, încă de la începuturile vieţii, străduindu-ne să articulăm peltic primele cuvinte. Continuăm cu ani buni de şcoală, cu cărţi citite, cu câte şi mai câte, de care nici măcar nu mai suntem conştienţi că ne aduc noi şi noi cuvinte în repertoriul nostru lingvistic.
DAR… ce facem cu Cuvintele? Cum anume le umplem de sensuri?
Gândiţi-vă numai în câte feluri puteţi spune NU! ori DA! ori NU MĂ INTEREAZA ACEST LUCRU! sau AM MARE NEVOIE DE ACEST LUCRU!
Pe câte tonuri, mai mult sau mai puţin convingătoare, cât de tare sau de discret…, şi de fiecare dată având alt efect…
Înclin să cred că începeţi să-mi daţi dreptate!
Este deja bine cunoscut faptul că:
- prin cuvinte transmitem doar cca. 10% din mesaj,
- restul ţinând de ton (30%),
- dar mai ales de ceea ce exprimă corpul (60%).
Modul în care corpul nostru susţine sau respinge mesajul cuvintelor este mult studiat în ultima vreme. S-au emis chiar clişee de tipul: funcţie de cum îţi ţi braţele, ori picioarele, ori capul, îi transmiţi partenerului de discuţie că îl accepţi, ori că te plictiseşte, ori că te interesează foarte mult persoană să etc.
Problema acestor clişee este faptul că ele au semnificat ceva pentru cei ce le-au emis, în momentul şi contextul în care le-au emis; dar repetate în mod stereotip de către alte persoane ajung să fie sterile, improprii celor ce le copiază. Copiate fiind, gesturile respective devin inadecvate situaţiilor unice în care sunt folosite şi faţă de cei cu care se interacţionează.
Iar lucrul acesta se întâmplă pentru că la emiterea clişeelor nu a putut fi cuantificată unicitatea trăirii emoţionale sau, mai clar: în ce mod exprimă fiecare dintre noi, prin corp, o anumită emoţie.
Emoţiile, deşi le codificam prin cuvinte specifice, unanim recunoscute, că de pildă: interes, milă, respect, admiraţie, bucurie, tristeţe, încântare etc., sunt trăite şi manifestate diferit de fiecare dintre noi.
Se poate spune că fiecare om exprimă în felul său propriu, unic, fiecare emoţie în parte.
Ceea ce înseamnă că dispreţul, sau interesul, ori bucuria, sau respectul pot fi exprimate în tot atâtea maniere câţi oameni există pe această planetă!
Şi atunci, ce ne rămâne de făcut?! Cum putem învăţa să devenim congruenţi şi să ne susţinem vorbele cu ajutorul corpului şi al vocii?!
De mai bine de 18 ani, Megha Baumeler şi Ueli Frschknecht de la NLP Akademie – Elveţia pun la dispoziţia persoanelor şi companiilor instrumente, tehnici de NLP şi Inteligenţă Emoţională, care permit transmiterea mesajelor dorite, în mod adecvat şi congruent, oricărei audienţe.
Principala tehnică pe care ei au dezvoltat-o este Dynamic Learning, ceea ce înseamnă învăţare orientată spre acţiune şi experienţă proprie.
Fiecare participant la trainingurile lui Megha şi Ueli experimentează şi descoperă maniera proprie prin care se poate exprima convingător şi congruent.
Şi la ce v-ar folosi?
Pentru a obţine impactul dorit în interacţiile dumneavoastră cu subalternii ori superiorii, cu colegii, cu prietenii ori cu familia, descoperindu-vă propriul potenţial interior de comunicare, şlefuindu-l şi dezvoltându-l.
Megha şi Ueli vor fi la dispoziţia dumneavoastră timp de 2 zile – 15 şi 16 noiembrie 2006 – pentru a vă ajuta să vă descoperiţi forţa emoţională din mimică, gesturi şi voce, care să vă pună în valoare cuvintele.
Cum veţi spune DA, NU, MĂ INTERESEAZĂ, ÎMI DORESC, sau VIN NEAPĂRAT? Şi ce impact vor avea aceste cuvinte asupăra celor din jur?