24
Mai
2013

Adio, dar rămân cu voi

Coachingul separării de familia de origine realizat de Mariana Bichiş

Adio, dar rămân cu voi

La sfârşitul adolescenţei, când maturitatea ne bate la uşă, se întâmplă adesea să dorim să se instaleze în viaţa noastră, dar să nu vrem să-i deschidem uşa. Visăm să avem independenţă, dar nu vrem sau nu ştim cum să renunţăm la beneficiile oferite de familie, ani de-a rândul.

Pentru acei tineri care nu găsesc modalitatea de a separa aceste două valori: independenţa şi respectiv familia, viaţa poate deveni un calvar. Deşi îşi doresc să fie pe picioarele lor, nu pot tăia firesc cordonul ombilical şi îşi trăiesc viaţa „între lumi”, secătuindu-şi potenţialul.

Lucrul la nivelul identităţii şi valorilor este binevenit în aceste cazuri, mai ales dacă în procesul de Life Coaching acordăm atenţie şi integrăm pe de-o parte emoţiile, şi pe de altă parte reacţiile corpului.

Studiul de caz pe care vi-l propun este centrat pe acest aspect al individualizării faţă de familie şi structurarea identităţii de persoană adultă, independentă, cu o poziţie în societate.

Din motive de protecţie a confidenţialităţii, numele clientei a fost schimbat.

Profilul clientei

Andreea este o tânără de 23 de ani, care doreşte să devină antreprenor, să aibă propria ei afacere. După terminarea liceului a plecat din orăşelul ei şi a venit în Bucureşti unde este studentă.
Dar facultatea pe care o urmează a fost indicată şi sponsorizată de către părinţi, pentru că este de viitor. Andreea nu doreşte să profeseze în domeniul în care va fi licenţiată. Ea vrea să fie independentă şi să aibă propria afacere, care nu are nici o legătură cu facultatea respectivă.
Dealtfel, în paralel cu facultatea, s-a angajat la o companie unde, pe lângă jobul pentru care este plătită, învaţă cum se ţine o contabilitate, cum îţi creezi un brand, cum îţi faci publicitate etc., lucruri de care are nevoie ca să devină antreprenor.
Pe scurt,
  • locuieşte singură în Bucureşti,
  • urmează facultatea plătită de părinţi şi
  • lucrează la o companie privată de unde îşi câştigă existenţa şi
  • învaţă cum să-şi pornească şi să-şi gestioneze afacerea pe care şi-o doreşte.

Etapa de revoltă şi căutări

Încă din ultimii ani de liceu, Andreea şi-a dorit să plece de acasă, să aibă propria ei sursa de venituri, să fie independentă.
De unde au venit aceste nevoi?
Andreea împărtăşeşte că de la începuturi, părinţii ei au fost nevoiţi să locuiască împreună cu rudele, fie ale unuia, fie ale celuilalt, şi tot timpul se iscau nemulţumiri, comparaţii, reproşuri.
De multe ori chiar ea era în mijlocul comparaţiilor cu verii şi bineînţeles că urmau reproşurile şi certurile.

Când povesteşte despre această perioadă, Andreea este ghemuită în colţul canapelei, încruntată, cu o vocea slabă, de parcă nu doreşte să fie auzită. 

Abia când Andreea era în anii de liceu, părinţii au reuşit să se mute într-un apartament al lor şi să se separe de restul rudelor.
Dar revoltă şi nemulţumirile Andreei, având exemplele familiei, deja prinseseră contur.
Rezultatul? Imediat după terminarea liceului a plecat de acasă.

Se aşează bine pe canapea, îşi îndreaptă umerii şi scoate pieptul înainte, iar vocea este mai puternică şi cuvintele mai răspicate.

A găsit o slujbă „clasică pentru adolescenţi”, de agent pentru o companie de asigurări. Directoarea firmei o ia la prezentări şi îi dă indicaţii despre cum să interacţioneze cu clienţi, cum să negocieze etc.
Pentru prima dată Andreea are un model, o femeie independentă, care ştie să vorbească, arată bine, are succes şi îi acordă atenţie.

Ochii Andreei strălucesc şi începe să gesticuleze, să se exprime şi cu corpul. 

Povesteşte că are un comision bun, câştiga ”bani frumoşi” şi deja îi investeşte în cursuri pentru propria ei dezvoltare, aşa cum îi sugerase şi diriginta din liceu. Jobul ei a mers foarte bine pentru o perioadă, a câştigat bine, dar…

devine agitată şi îşi strâmbă năsucul şi boticul într-un fel propriu de: „nu-mi mai place, vreau mai mult”

...Apar clienţi dificili, reguli ce trebuie respectate şi dorinţa de independenţă revine puternic.

Părinţii şi familia

În tot acest interval îşi vizitează periodic părinţii, pe care tot încearcă să-i convingă că ea se descurcă şi că este pe drumul cel bun, pe drumul ei.
Răspunsul lor este de nemulţumire: „Nu eşti în rândul lumii dacă nu ai facultatea asta care este de viitor; uite verişoara X aproape a terminat facultatea şi unchiul i-a şi găsit un serviciu bun, câştiga bine etc. Ce-o să se aleagă de tine că antreprenor, n-o să te decurci, nu ştii nimic despre business” etc.
De fiecare dată Andreea mergea acasă cu bucuria că îi va revedea şi plecă amărâtă că nu este înţeleasă şi acceptată.

Relaţia cu familia, la nivel corporal o percepe că pe un ghem negru şi dureros la nivelul plexului.

Pentru liniştea părinţilor, Andreea acceptă să urmeze facultatea indicată de ei, aceştia angajându-se să îi plătească toate taxele.
În paralel, cu ajutorul prietenului său, Andreea îşi găseşte o nouă slujbă, ca agent de vânzări la firmă pe care o administrează familia prietenului.

Atitudinea Andreei devine ambiguă: ba zâmbeşte, ba strâmbă boticul, se foieşte şi nu-şi găseşte locul pe canapea. 

Povesteşte că părinţii ei tot nu sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă cu ea, de noul job şi de fiecare dată când merge acasă şi le povesteşte despre planurile ei, se ceartă şi chiar i-au spus că ar fi mai bine să nu mai vină.
A constatat că mama îşi petrece mult timp cu nepoata ei şi Andreea are sentimentul că este înlăturată. Se agaţa de surioara ei (cu mulţi ani mai mică decât ea) şi împreună cu teama că nu ar fi bine tratată de familie, apar responsabilitatea şi dorinţa de a o salva.

Andreea se chirceşte pe canapea şi ochii i se umezesc.

Independentă, dar primiţi-mă la voi

Andreea câştiga destul de bine la nouă firmă la care lucrează şi, ca să-şi convingă părinţii că ea este OK, a început să meargă acasă cu tot felul de cadouri.
Şi-a amintit că mamei i-ar place să meargă la salon şi i-a făcut cadou un abonament; de fapt s-a gândit că mergând şi ea cu mama la salon, ar putea să petreacă mai mult timp împreună, să-i povestească mai multe despre planurile şi să o convingă că are dreptate.
Dar la adoua şedinţă, mama a invitat-o şi pe nepoata, lucru care pe Andreea a înfuriat-o foarte tare.
Apoi a aflat că părinţii şi-au aranjat să plece în vacanţă în afara ţării şi Andreea le-a cerut să meargă şi ea împreună cu ei. Părinţii nu au fost încântaţi de insistenta ei, aşa încât Andreea s-a simţit îndepărtată şi s-a supărat.
Au urmat şi alte evenimente similare în care Andreea îşi impunea prezenta şi dacă nu era primită conform aşteptărilor ei, se percepea respinsă.

În aceste momente Andreea percepe relaţia cu părinţii că pe un tablou în care aceştia împreună cu surioara sunt pe o culme departe, culme pe care ea, Andreea, a dorit să o părăsească. ÎI percepe acolo învăluiţi într-o ceaţă înnegurată asemănătoare cu ghemul negru şi dureros pe care îl simţea în plex. Are impresia că sunt în pericol şi doar ea cunoaşte adevărul care îi poate salva şi proteja. Ceea ce o desparte de familie este o prăpastie şi poate ajunge la ei doar pe un pod elastic şi nesigur.  

Maturizarea

Am îndemnat-o pe Andreea să studieze acest tablou şi să-şi ia libertatea (independenţa) să facă schimbările pe care le doreşte. În primul moment s-a ghemuit a neputinţă, apoi a reflectat punându-şi coatele pe genunchi şi a conştientizat că:
  • ea a fost cea care a părăsit culmea familiei;
  • îşi cere independenţă din partea familiei, dar ea nu le acordă lor independenţă;
  • face cadouri pentru a le cumpăra atenţia şi nu pentru a le face doar o plăcere;
  • doreşte să le schimbe viaţa şi obiceiurile pentru că aşa crede ea că este mai bine pentru ei, în loc să îi accepte aşa cum sunt şi să îi respecte pentru ceea ce sunt.

Pe măsură ce descoperea acest efect de oglindă, faţa i se relaxa, iar spre final s-a aşezat comod, cu capul sus şi cu spatele drept.

Şi-a dat seama de dualitatea pe care o transmitea şi a decis că este momentul ca pe culmea pe care şi-a ales să fie, îşi poate întemeia propria ei familie.
A descoperit că nici facultatea nu este chiar atât de inutilă şi că a învăţat destul de multe lucruri care o pot ajuta în proiectele ei.
Am întrebat-o despre tabloul cel vechi şi mi-a spus podul nu mai este instabil şi că îl poate trece oricând doreşte în siguranţă, iar negura care învăluia familia a dispărut. Viaţa pe care ei şi-au ales să o trăiască este cea potrivită pentru ei.

După o lună

Andreea se pregăteşte pentru licenţă. Lucrează în continuare la compania prietenului şi a început demersurile pentru înfiinţarea propriei firme. Şi-a cumpărat maşina şi este într-o relaţie din care probabil că-şi va întemeia familia dorită.