28
Aprilie
2015

Trăieşti cu adevărat viaţa ce ţi se potriveşte?

Test de auto-evaluare a nevoii de dezvoltare personală

Trăieşti cu adevărat viaţa ce ţi se potriveşte?

Fiecare om se naşte cu o combinaţie unică de abilităţi, talente, pasiuni şi aspiraţii, care îl direcţionează spre o formă specifică de organizare şi desfăşurare a propriei vieţi. Cei care îşi exprimă acest potenţial, se bucură de sănătate, vitalitate, relaţii excelente şi recunoaştere socială - adică au o viaţă fericită.

Familia, sistemul de educaţie şi apoi întreaga societate perturbă evoluţia firească spre acest tip de viaţă, făcându-l mai degrabă o excepţie decât o regulă.

Iată şapte semne care îţi indică faptul că încă nu trăieşti viaţa ce ţi se potriveşte. Cu cât sunt prezente în viaţa ta mai multe dintre aceste semne sau sunt mai intense, cu atât mai multe beneficii îţi poate aduce procesul de redefinire a propriei vieţi prin NLP.

1. Ignorarea emoţiilor

Emoţiile sunt mecanismul prin care se auto-reglează relaţia dintre nevoile şi aspiraţiile personale şi modul concret în care sunt satisfăcute. Ele ne atrag atenţia asupra oportunităţilor şi ne furnizează energia motivaţională pentru a acţiona în vederea valorificării lor.

Aceste impulsuri spre acţiune sunt puse sub control în procesul de educaţie, astfel încât să ne conformăm regulilor sociale şi morale. Efectul benefic pentru societate are însă un cost personal: devenim din ce în ce mai insensibili la semnalele emoţionale şi găsim tot soiul de subterfugii pentru a le devia spre false nevoi.

Excesul de muncă, de mâncare, de exerciţii fizice, de cumpărături sau de privit la TV sau navigat pe Internet sunt cele mai frecvente modalităţi prin care alterăm funcţionarea normală a sistemului de ghidaj emoţional. 

Ceea ce facem este să ne forţăm să simţim altceva decât ce este natural în acel moment:

  • muncim excesiv, pentru a interpreta drept oboseală ceea ce este de fapt lipsă de motivaţie pentru a face ceva ce nu ni se potriveşte,
  • cumpărăm, mâncăm sau ne mişcăm excesiv, pentru a ne crea iluzia satisfacţiei şi a atenua frustrarea că adevăratele noastre nevoi nu sunt satisfăcute,
  • trăim emoţiile personajelor fictive din cărţi sau filme, pentru a ne disocia de propriile emoţii.

Soluţia:

Reconectarea la emoţiile autentice, prin concentrarea atenţiei pe semnalele reale pe care ni le transmit, în locul comutării rapide pe alte emoţii.

Astfel putem descoperi că avem nevoie de mai multă atenţie din partea celorlalţi, de comunicare şi conectare autentică, uneori de mai multă diversitate, alteori de mai multă predictibilitate. Sau putem descoperi că avem nevoie de recunoaştere, ne-am dori să ne exprimăm creativitatea sau să descoperim sensul unor evenimente din viaţa noastră.

Doar prin identificarea nevoii sau aspiraţiei reale putem să acţionăm eficient în direcţia împlinirii sale.

 

2. Invidia faţă de succesele altora

 Văzute din afară, orice alte persoane par a avea ceva mai mult sau mai bine decât noi: casa, maşina, persoana iubită, slujba, salariul, copiii, pasiunile etc. 

Persoanele invidiate au, sunt sau fac ceea ce ne-am fi dorit şi noi, în timp ce noi facem, suntem şi avem a mulţime de lucruri pe care nu le dorim.

Astfel că impresia că alţii sunt mai fericiţi şi mulţumiţi de propria viaţă este un semn că propria viaţă este nesatisfăcătoare şi chiar nefericită.

Invidia - semn ca nu-ţi trăieşti adevărata viaţă

Aplicând un principiu budist, consilierea psihologică sugerează că ar trebui să ne concentrăm atenţia mai mult pe ceea ce avem, facem şi suntem şi să ne declarăm mulţumiţi de aceste realizări. Numai că acest demers înlocuieşte frustrarea cu tristeţea, fiind adesea originea depresiei.

Invidia este forma distructivă de asumare a admirației. 

Ceea ce admirăm la alții ne atrage atenția asupra unor nevoi sau aspirații pe care nu ni le-am recunoscut sau asumat încă. 

Și doar noi putem acționa în direcția realizării lor, fiind recunoscători celorlalți pentru că ne-au stârnit invidia - sau admirația.

Soluţia

Oricând ceva sau cineva îţi stârneşte invidia, direcţionează-ţi atenţia din exterior spre interior. Ce nevoie sau aspiraţie îţi este insuficient satisfăcută? Şi cum poţi acţiona pentru a schimba ceva?

Invidiezi cum şi-am amenajat vecinii casa? Găseşte ce poţi schimba în propria casă pentru ca să te simţi mai bine. Le invidiezi maşina? Descoperă cum poţi face ca propria maşină să-ţi placă mai mult. Le invidiezi relaţia de cuplu? În loc să fugi sau să te închizi în tine, discută deschis cu persoana iubită despre nevoile, aşteptările şi dorinţele voastre. 

 

3. Ai mereu nevoie de validare externă

Urmăreşti frecvent câte like-uri primeşt la postările pe Facebook sau pe blogul tău? Îi întrebi pe toţi cei din jur dacă le place noua ta haină, coafură sau noul aranjament floral de pe biroul tău? Le arăţi fotografii din vacanţă sau de la reuniuni de familie, doar pentru a-i face să te felicite pentru cât de minunată este familia sau relaţia ta de cuplu? Iar când nu primeşti aceste semnale, te panichezi şi începi să schimbi lucrurile, pentru a fi pe placul celorlalţi?

Înseamnă că foloseşti părerea celorlalţi pe post de barometru care îţi indică ce este bine şi ce este rău.

Le ceri părerea celorlalţi doar pentru că tu ai dubii. Dar de fapt aceste dubii îţi indică faptul că probabil ceea ce ai ales nu ţi se potriveşte pe deplin. Atunci când avem, facem sau suntem ce ni se potriveşte, nu avem nevoie de părerea altora, ci ne simţim pe deplin satisfăcuţi.

Soluţie

Pentru a recalibra barometrul, pune-ţi întrebarea: În ce situaţie sunt pe deplin convins/ă de alegerile mele? După ce ai identificat situaţia, observă unde apare în corp senzaţia că ai ales bine şi siguranţa referitoare la decizia ta. Observă şi dacă cumva ai o anumită direcţie a privirii sau un gest specific cu care marchezi acest tip de decizie.

După ce le-ai găsit (în NLP acest demers se numeşte calibrare), când ai de luart o decizie sau de făcut o alegere, reia rând pe rând fiecare opţiune şi verifică senzaţia corporală, gestul sau direcţia privirii se activează cel mai uşor sau sunt cele mai intense. Aceea este varianta care ţi se potriveşte cu adevărat.

 

4. Ai o nemulţumire cronică

Aproape indiferent de ce reuşeşti sau ţi se întâmplă, ai mereu impresia că mai lipseşte ceva, că lucrurile ar fi trebuit să fie altfel, sau mai multe, sau să apară mai repede în viaţa ta. 

De fapt, ceea ce lipseşte este sensul, semnificaţia pe care acele evenimente ar putea să o aibă în viaţa ta.

Dacă ai impresia că nimic din ce se întâmplă nu mai contează, nu poate produce vreo diferenţă faţă de ceea ce ai trăit deja, înseamnă că de fapt ai impresia că TU nu mai contezi în propria viaţă.

Nemultumirea - semn că nu-ţi trăieşti viaţa cu adevărat

Această impresie poate fi cauzată de obligaţii sociale (de exemplu de nevoia de a îngriji o rudă bolnavă sau noul-născut din familie), caz în care ea este resimţită doar în perioada în care ne exercităm acel rol.

Dacă însă nu te confrunţi cu astfel de situaţii, ci doar îţi revine întrebarea: Ce caut eu aici? în diferite situaţii din viaţa ta, ai mare nevoie de o perioadă de reconectare la tine şi redefinire a valorilor, priorităţilor şi sensului propriei vieţi.

Soluţie

Pune-ţi întrebarea: În ce situaţie am senzaţia că ceea ce fac chiar contează, chiar are sens pentru mine? După ce ai identificat o situaţie concretă, observă unde apare în corp senzaţia asociată cu alinierea faţă de propriile tale valori şi aspiraţii. Observă şi dacă ai o anumită direcţie a privirii sau un gest specific asociate cu acest tip de situaţie.

Apoi, în situaţiile ce-ţi întreţineau nemulţumirea, priveşte în direcţia identificată, fă gestul şi descoperă ce idee sau acţiune îţi trezeşte senzaţia corporală asociată cu acordul cu valorile tale. Chiar dacă poate îi vei uimi pe ceilalţi, dă-ţi voie să pui în practică acţiunea respectivă şi descoperă cât de plăcută şi satisfăcătoare este ea.

 

5. Eşti foarte susceptibil/ă

Lucruri banale care se petrec în jurul tău te irită şi-ţi declanşează reacţii care îi uimesc pe ceilalţi prin intensitatea lor sau prin caracterul lor neaşteptat. Eşti un pachet de nervi, ce reacţionează excesiv faţă de orice sau oricine te scoate din preocupările tale.

Iritarea - semn că nu-ţi trăieşti viaţa adevărată

Reacţiile tale sunt generate de frustrare constantă, ce se exprimă prin furie. 

Furia ne indică că nu reuşim să obţinem sau să apărăm ceva important pentru noi. Şi ce altceva poate fi mai important decât calitatea propriei vieţi?

În psihologie se vorbeşte despre eroarea fundamentală de atribuire:

  • avem tendinţa să punem pe seama altora tot ce ne nemulţumeşte în propria viaţă şi
  • avem tendinţa să ne atribuim toate meritele pentru ceea ce reuşim.

Asociată cu un nivel crescut de frustrare, această configurare a software-ului personalităţii ne transformă în persoane dificile, de care ceilalţi încep să se ferească - ceea ce ne alimentează susceptibilitatea.

Soluţia

Pentru a ieşi din acest cerc vicios, pune-ţi întrebarea: Ce anume mă deranjează cel mai mult în propria viaţă?

Aproape sigur răspunsul se va referi la alte persoane sau la relaţia ta cu alte persoane.

În loc să continui să le consideri vinovate pentru ceea ce ţi se întâmplă, descoperă ce faci TU pentru a întreţine acea situaţie (un mod constructiv de a folosi eroarea de atribuire).

În felul acesta, îţi va fi uşor să descoperi ce poţi să încetezi să faci sau ce poţi schimba, pentru a transforma complet acel tip de situaţii.

 

6. Nu ştii încotro te duce viaţa

Aştepţi mereu ca altcineva să vină cu ideea strălucită de afacere, de petrecere a vacanţei, de amenajare a locuinţei etc. Şi, cu mult entuziasm, te alături acelei persoane şi acţionezi pentru îndeplinirea visului său.

Numai că odată atins obiectivul, constaţi că asta nu te bucură prea mult, fiindcă din nou nu ştii ce să faci în continuare.

Cauza este reprezentată de neasumarea propriilor obiective şi aspiraţii. Neavând încredere în ele, te tot asociezi viselor altora, sperând că ele îţi vor permite să-ţi îndeplineşti, măcar parţial, propriile vise. Dar rezultatul este, în cel mai bun caz, doar o satisfacţie parţială.

Faptul că te entuziasmezi uşor şi te angrenezi în realizarea obiectivelor altora arată că nu ai încă obiective proprii, fie pentru că nu ţi-ai luat timpul să le defineşti, fie pentru că te temi să ţi le asumi.

Soluţia

Scrie o listă a talentelor şi pasiunilor tale. Pentru asta, pune-ţi întrebarea: Care sunt activităţile care îmi fac atâta plăcere, încât uit cum trece timpul şi-mi este greu să mă opresc?

Apoi, descoperă cum le poţi valorifica, ce rezultate interesante şi atractive pentru tine poţi obţine dacă îţi dai voie să faci mai mult şi mai des ceea ce-ţi place cu adevărat.

Iar apoi descoperă dacă există o profesie sau ocupaţie care ar putea să-ţi creeze cadrul în care să-ţi exprimi pe deplin acest talent. 

Chiar dacă la început pare un vis, prin asumarea unui asemenea obiectiv viaţa ta capătă sensul cel mai potrivit pentru tine.

 

7. Nu ai control asupra propriei vieţi

Ai adesea impresia că alţii iau decizii pentru tine, singurul tău rol fiind acela de a le pune în aplicare. Mănânci ce ţi se pune în farfurie, te îmbraci cu ce găseşti în dulap, lucrezi acolo unde alţii ţi-au găsit un loc de muncă.

Îţi spui că dacă te-ai fi născut altundeva sau altcândva, viaţa ta ar fi fost complet diferită (ceea ce este adevărat, în esenţă, fiindcă ai fi fost altă persoană!).

Ai, de asemenea, senzaţia că viaţa ta este un şir de evenimente influenţat nu de tine, ci de soartă, noroc sau ghinion.

Lipsa controlului - semn că nu-ţi trăieşti viaţa adevărată

În mod repetat, persoane din jurul tău te dezamăgesc, îţi înşeală aşteptările şi par a te abandona exact când ai mai multă nevoie de ajutorul lor.

Nu ai multe motive de bucurie, nici realizări personale cu care să te mândreşti. Poate doar faptul că de Paşti ai câştigat 106 lei la Loteria bonurilor fiscale.

Desigur, există puţine persoane care, în mod autentic, să poată afirma că au deplin control asupra propriei vieţi. Suntem părţi ale sistemelor sociale şi naturale, ce aduc influenţe, limite şi oportunităţi asupra pe care nu avem cum să le controlăm integral.

Există, însă, aspecte legate de relaţia cu propriul corp, cu sensul general al propriei vieţi, cu modalităţile concrete în care procedăm pentru a ne îndeplini obiectivele, ce sunt pe deplin controlabile.

Soluţia

Poţi începe în faţa garderobei tale. Probează una sau alta dintre hainele tale, priveşte-te în oglindă şi întreabă-te: Dacă ar fi să cumpăr acum din nou această haină, aş mai face-o?

Dacă da, descoperă ce aspecte ale înfăţişării tale sunt scoase în evidenţă, sunt puse în valoare de acea haină.

Dacă nu, descoperă ce detalii te nemulţumesc şi decide să ţii cont de ele când îţi vei cumpăra o nouă haină.

Sau poţi începe când te aşezi să mănânci. Verifică dacă pe masă se află alimentele pe care ţi le doreşti cu adevărat. În caz contrar, dă-ţi voie să adaugi cel puţin un produs care te atrage. Apoi, descoperă care este cantitatea din fiecare fel de mâncare pe care vrei cu adevărat să o mănânci. Poate ai poftă de a doua porţie de supă, în loc să mănânci tot felul doi. Sau poate chiar nu-ţi doreşti desertul de astăzi, chiar dacă ceilalţi îl laudă.

În fine, pune-ţi întrebarea: Dacă aş avea puterea să schimb orice în viaţa mea, care ar fi primul lucru pe care l-aş modifica? Şi dă-ţi voie să acţionezi, chiar cu paşi mici, pentru a înfăptui acea schimbare. 

Şi asta pentru că, în mod autentic, fiecare dintre noi avem această capacitate, chiar dacă nu ne-o folosim în mod frecvent. 

 

Concluzie

Dacă unul dintre aceste semne se manifestă intens în viaţa ta, sau sunt prezente simultan mai multe semne, ele îţi arată că poţi beneficia din plin de un proces de dezvoltare personală, ca cel facilitat de tehnicile din cursul de Practitioner NLP.

Poţi afla mai multe detalii făcând click aici.

Ce-ţi spune propriul barometru emoţional? Este momentul să capeţi control asupra propriei vieţi, să te îndrepţi spre mai multă bucurie, satisfacţie, sănătate, vitalitate şi fericire?