21
Noiembrie
2005

Românii sunt creatori de atracţie, fascinaţie şi mister

Interviu cu Ronald Amsler, consemnat de Daniel Bichiş

Românii sunt creatori de atracţie, fascinaţie şi mister
Ronald Amsler este Master-Trainer NLP, life coach şi specialist în persuasiune. Conduce seminarii publice şi de firmă în domeniul comunicării, coachingului, modelării, dezvoltării personale, aplicării NLP în vânzări, negocieri şi publicitate, ca şi formări în NLP de la nivelul de Practitioner la cel de Master-Practitioner. Este directorul NLP-Institut Zürich, unul dintre cele mai importante centre de formare în NLP din spaţiul german.
Puţin înaite de a fi prezent la Bucureşti, pentru a susţine workshopul interactiv „Persuasive Advertising, Negotiating & Selling”, ne-a acordat acest interviu.

Cum ai descoperit NLP?

În 1985 am primit din greşeală confirmarea de înscriere la un curs la care nu mă înscrisesem niciodată. M-am dus să văd despre ce este vorba şi... nu m-am mai întors!

Cu cine ai învăţat NLP?

Cel mai mult am învăţat de la John Grinder, Richard Bandler, Robert Dilts, Chris Hall şi Peter Wrycza.

Cât timp a durat formarea în NLP?

A început în 1985 şi încă mai continuă! În 1988 am devenit Master şi Trainer certificat de John Grinder, în 1990 Trainer certificat de Richard Bandler, iar ulterior am participat sau am fost asistent la cursurile Richard Bandler, Tad James, Chris Hall, Robert Dilts şi alţii.
 

Ce alte formări mai ai în afară de NLP?

Sunt tatăl unei fiice încântătoare. Şi am masteratul în lingvistică luat la University of California, San Diego.

Îţi place să cooperezi?

Cândva am citit fraza:
dacă poţi face singur ceva, înseamnă că viziunea ta a fost prea limitată!”
Pornind de la această presupoziţie, mi-am găsit mereu parteneri excelenţi: Richard Bandler, Umberto Saxer, Sebastian Piekarek, Erich Zulauf, Daniel Bichiş. Fiecare dintre aceştia, pe baza propriei deveniri şi personalităţi, mi-a adus ceva specific, inconfundabil, contribuind la creerea unui spirit al NLP Institut Zürich. Dar mi-ar plăcea să fie şi câteva femei în echipă!

Paula Bandler şi Ronald AmslerPe ce se concentrează abordarea ta a NLP?

Pe aplicaţiile în viaţa de zi cu zi.

Care ar fi cuvintele cu care ar descrie stilul tău de lucru participanţii la seminariile pe care le organizezi?

Pline de umor şi imaginaţie, profesioniste, uşor de înţeles, orientate spre practică, pragmatice, lipsite de prejudecăţi.

Când şi ce ai învăţat ceva complet nou?

Decât să caut lucruri complet noi, mult mai mult mă atrage să descopăr modul în care lucrurile cunoscute sau bănuite pot fi aprofundate şi dezvoltate - lucru care se întâmplă constant în viaţa noastră. În ultima vreme acest lucru s-a întâmplat cu percepţia mea asupra transei ca fiind un fenomen care ne însoţeşte clipă declipă. În acest domeniu mai sunt multe de descoperit. Iar pe mine mă interesează mai ales puterea persuasivă a sinesteziei, ca instrument de inducere a transei.

Care sunt pasiunile tale, în afară de NLP?

Mereu am fost atras de muzică. În calitate de chitarist al formaţiei HERTZ (foarte cunoscută în Elveţia), am participat la concerte şi am făcut turnee. Aşa că şi acum în casa mea există un studio de înregistrări, iar chitara îmi este mereu la îndemână... Mai nou, am descoperit cât de mult îmi place să concep filme documentare.

Şi care este cel la care lucrezi acum?

Un film despre Richard Bandler. Bernard Shaw scria:
Oamenii simpatici încearcă să se adapteze la lume. Cei nesuferiţi se străduiesc să adapteze lumea la ei. De aceea, progresul general este asigurat de persoanele nesuferite”.
Iar Richard este o astfel de persoană, care merită să fie cunoscută pe deplin.

Care este metafora ta preferată?

Atunci când Ali Baba şi-a dat seama că orele îi erau numărate, a chemat-o la el pe fiica sa, Fatima, ca să-i lase cu limbă de moarte modul în care va fi împărţită moştenirea sa - cele 39 de cămile: jumătate lui Ali jr., un sfert lui Yussuf, o optime lui Ibrahim şi o zecime Fatimei.
La câteva săptămâni după moartea sa, când Fatima le spuse fraţilor săi despre dorinţa tatălui, întregul pustiu a răsunat de cearta care izbucnise între ei. „Cum a putut hotărî aşa ceva tata? De ce ne-a obligat să omorâm cămilele?”
Şi când se certau ei mai tare, învăluit într-un nor de praf, apăru un beduin bătrân, călare pe o cămilă. Auzind care era motivul disputei, hotărâ să le dea cadou cămila sa, numai să înceteze cearta. În felul acesta, Ali jr. îşi putu lua cele 20 de cămile, Yussuf cele zece, Ibrahim cele cinci, iar Fatima cele patru pe care lile lăsase moştenire tatăl lor. Adică un total de 39 de cămile. Aşa că bătrânul urcă înapoi pe propria sa cămilă şi îşi văzu de drum. Nici nu se gândea că în felul acesta inventase coachingul!

Ce apreciezi la NLP?

Libertatea, umorul, simplitatea şi complexitatea.

Care este propria ta contribuţie la NLP?

Experimentele mereu noi, ca cele din HypnoTalkShow, în care ne jucăm mereu cu transa şi persuasiunea, descoperind noi şi noi modalităţi eficiente de convingere şi influenţare.
Pe de altă parte, sunt cunoscut ca un minimalist, deviza mea fiind „Reduce to the max!”. Şi asta pentru că
în NLP, ca oriunde în viaţă, mai puţin înseamnă de fapt mai mult.
Reduci din balast, din briz-brizuri, din jargonul academic - pentru a avea un plus de eficienţă, claritate şi plăcere.

Ronald Amsler şi Richard BandlerLa cursurile cărui trainer NLP crezi că merită să participi?

 

Pentru mine, Richard Bandler trebuie neapărat văzut pe viu. Nu cunosc pe nimeni altcineva care să fie capabil în egală măsură cu el să acopere întreaga gamă - de la un simţ absolut pragmatic al lucrurilor fezabile, până la cele mai nelimitate, pline de imaginaţie şi neconvenţionale provocări şi viziuni. Pe de altă parte, îl admir în mod deosebit de Frank Farelly pentru umorul său şi pentru faptul că ne arată cum putem îmbătrâni frumos.

Chiar, ce vârstă ai, Ronnie?

57 de ani.

Cu ce gânduri vii în România?

Încă de când te-am cunoscut, Daniel, mi-a venit ideea organizării unui mare seminar intitulat Trance in Transsylvania. Şi acum voi avea ocazia să descopăr direct dacă atmosfera de aici chiar favorizează un balans continuu între contactul cu realitatea exterioară şi cu cea interioară. În plus, vreau să mă lămuresc dacă toţi românii sunt la fel de inventivi, dornici de a învăţa şi plini de umor ca tine.

Care ar putea fi cea mai mare dezamăgire pe care ţi-ar produce-o România?

 Să semănaţi mai mult cu Jonathan Harker decât cu Dracula!
Căci mi se pare potrivit ca elveţienii să se ocupe de bănci şi investiţii, iar voi de crearea misterului, atracţiei, fascinaţiei.”