12
Martie
2014

Pregăteşte-ţi disputele ca să le poţi câştiga

Chestionar de auto-evaluare

Pregăteşte-ţi disputele ca să le poţi câştiga
Diferenţele de personalitate, experienţă, capacitate de a ne asuma riscuri conduc la divergenţe de opinii, acţiuni contradictorii sau reproşuri ce alimentează disputele pe care le avem cu ceilalţi. Prin intermediul lor încercăm să restabilim raportul de forţe şi să ne apărăm sau întărim poziţia. Chiar dacă aparent lupta este dusă în planul comunicării şi ideilor, în realitate ea are o puternică încărcătură emoţională, pe care o folosim pentru a obţine un avantaj relaţional.
Şi dacă în artele marţiale se spune că cine loveşte primul pierde, în zona disputelor verbale putem afirma că persoana care îşi exprimă prima emoţiile pierde. 
De aceea, capacitatea de a obţine avantaje de pe urma disputelor depinde direct de abilităţile de inteligenţă emoţională. Vom prezenta în continuare paşii prin care ne putem asigura maximul de şanse în cadrul disputelor, indiferent de natura lor.
 

1. Ce face comunicarea dificilă?

Începeţi prin auto-evaluarea emoţiilor legate de tema disputei şi persoanele cu care ar trebui să vă confruntaţi. Dacă simţiţi:
a. iritare, enervare la simplul gând de a începe o discuţie pe acel subiect,
b. tendinţa de a evita contactul, de a refuza confruntarea,
c. tendinţa de a ignora subiectul, cu speranţa că se va rezolva de la sine,
d. tendinţa de a vă izola pentru „a rumega în linişte subiectul”,
e. tendinţa de a vă întreţine sau amplifica senzaţiile prin gânduri excesiv de critice sau distructive legate de cealaltă persoană,
înseamnă că deja emoţiile sunt mai puternice decât raţiunea, iar acceptarea disputei este extrem de riscantă. Este esenţial să parcurgeţi următorii paşi, înainte de a vă confrunta direct cu cealaltă persoană.
 

2. Ce aşteptări şi ce obiective am?

Indiferent de natura reacţiei emoţionale pe care o aveţi, acceptaţi-o şi descoperiţi mesajul pe care vi-l transmite, răspunzând la aceste întrebări:
a. Ce este cu adevărat important pentru mine în acest context? 
b. Ce vreau să demonstrez sau să obţin din partea celuilalt?
c. Ce s-ar putea întâmpla dacă nu aş reuşi să-mi impun părerea sau opţiunile?
d. Cum aş vrea să se finalizeze disputa?
e. De ce este important pentru mine să obţin acest rezultat?
 

3. Ce aşteptări şi ce obiective are cealaltă persoană?

Pentru câteva minute, adoptaţi poziţia corporală, mimica şi privirea tipică celeilalte persoane, ca un actor ce intră în pielea unui personaj. Din această perspectivă găsiţi răspunsul la următoarele întrebări:
a. Ce simt şi ce gândesc în raport cu această situaţie?
b. În ce fel mă lezează atitudinea şi acţiunile celuilalt?
c. Ce este important pentru mine în acest context?
d. Ce aş putea să schimb sau să ofer, dacă aş vrea?
e. Ce ar putea celălalt să facă pentru ca să-mi schimbe atitudinea şi acţiunile?
Toate aceste întrebări se referă la modul în care persoana cu care sunteţi în dispută vă percepe şi soluţiile pe care le-ar putea oferi în acest context. În întrebările acestui pas termenul „celălalt” vă desemnează pe dumneavoastră.
 

4. Care este cadrul optim pentru discuţie?

Adoptaţi o perspectivă neutră, ce a unui observator care ar putea urmări mersul evenimentelor, fără a se implica în niciun fel. Din această perspectivă răspundeţi la următoarele întrebări:
a. În ce context cele două persoane chiar ar putea să discute?
b. Care sunt beneficiile pe care le au nerezolvând disputa?
c. Care sunt riscurile pe care şi le asumă nerezolvând disputa?
d. Care sunt valorile comune, ce pot constitui baza de negociere?
e. Ce alte elemente pot concura la găsirea unui compromis reciproc acceptabil?
 

5. Cum valorific aceste informaţii?

După ce aţi obţinut toate aceste informaţii, aveţi un punct de vedere mult mai complex despre propriile obiective şi aşteptări, precum şi despre opţiunile şi aşteptările celeilalte persoane. Este foarte posibil ca reacţia emoţională să se fi diminuat mult, lăsând locul încrederii în capacitatea de a rezolva conflictul şi dorinţei de a reuşi. Scrieţi pe o hârtie toate aceste informaţii, pentru a vă raporta la ea în momentul în care deschideţi discuţia. O structură eficientă a acesteia este:
a. Discutaţi pe teme minore, pentru a deschide comunicarea şi a stabili un minim de încredere.
b. Prezentaţi-vă propunerea de rezolvare a problemei în dispută şi menţionaţi beneficiile pe care le puteţi obţine împreună.
c. Ascultaţi atent răspunsul celuilalt şi identificaţi nevoile comune, pe care le veţi menţiona ca răspuns.
d. Dacă este cazul, enunţaţi şi riscurile comune pe care le-aţi identificat în cazul în care nu aţi soluţiona disputa.
e. Din nou ascultaţi atent răspunsul celuilalt şi identificaţi nevoile comune, pe care le veţi menţiona ca răspuns.
f. În cazul în care celălalt vă reproşează sau vă critică, ascultaţi atent spusele sale, concentrându-vă pe ceea ce ar putea fi adevărat în spusele sale, nu pe efectele emoţionale pe care încearcă să le producă. Apoi, sumarizaţi spusele sale la timpul trecut, de genul „Deci ceea ce te deranja era faptul că eu...”, iar pe urmă lansaţi propunerea: „Şi cum altfel şi-ai dori să procedez?”. Includeţi aceste informaţii în negociere, fără a intra în polemică în legătură cu adevărul afirmaţiilor sale.
g. Descoperiţi împreună posibilele soluţii care permit satisfacerea nevoilor comune, obţinerea beneficiilor şi evitarea riscurilor.
h. Negociaţi soluţia ce este acceptabilă pentru amândoi şi stabiliţi modul de aplicare.
De-a lungul discuţiei, concentraţi-vă pe aspectele raţionale şi constructive, pentru a reuşi să menţineţi emoţiile la un nivel acceptabil. în cazul că cealaltă persoană se enervează, întrerupeţi discuţia şi nu o reluaţi decât după minim jumătate de oră. Este foarte posibil ca la reluare şi cealaltă persoană să fie mult mai capabilă să-şi controleze emoţiile.
 

6. Cum finalizăm disputa?

Înainte a de termina discuţia, faceţi următoarea verificare:
a. Sunt împăcat/ă cu soluţia găsită?
b. Cealaltă persoană pare împăcată cu soluţia convenită?
Dacă vreuna dintre părţi are îndoieli sau reţineri, discutaţi ce ar fi necesar pentru rezolvarea sau depăşirea acestora. Apoi, programaţi o nouă discuţie, la un interval de timp, în care să evaluaţi mersul situaţiei şi să găsiţi modalităţi de îmbunătăţire în continuare a situaţiei.
 

Această abordare vă permite să obţineţi maximul de câştig din fiecare dispută şi să minimizaţi pierderile, atât cele individuale, cât şi cele datorate efectelor asupra activităţii echipei.

În plus, este o modalitate în care vă dezvoltaţi inteligenţa emoţională şi vă creşteţi şansele de a obţine aprecierea celor din jur, inclusiv a persoanei cu care aţi fost iniţial în dispută.