11
Martie
2014

Opt motive să participi la SmartEmotions

Workshop experienţial cu Daniel Bichiş

Opt motive să participi la SmartEmotions
Dacă ai un telefon inteligent, probabil că ştii deja ce înseamnă să descoperi noi şi noi funcţii pe care el le poate îndeplini cu succes. 
La fel se întâmplă cu emoţiile noastre: ele reprezintă o modalitate de evaluare a realităţii, prin prisma unor funcţii foarte specifice, ce determină acţiuni şi trăiri interioare foarte specifice. Din păcate, la naştere nu ni se oferă şi „Manualul utilizatorului”, astfel că trebuie să le descoperim singuri.
Seminarul SmartEmotions®, organizat de Competent Consulting în perioada 6-8 iunie şi 27-29 iunie 2014, îţi oferă ocazia să intri în contact cu emoţiile tale şi să le optimizezi funcţionarea. În felul acesta, te poţi bucura de mai mult succes, sănătate şi fericire.
 
După apariţia simţurilor, care permit colectarea de informaţii din mediu, s-a dezvoltat sistemul emoţional de evaluare a acestora, pentru a putea decide rapid tipul de acţiune potrivit în fiecare situaţie. Doar târziu după aceea a apărut şi raţiunea, ce ne permite să interpretăm situaţii complexe şi să facem predicţii despre mersul evenimentelor. 

Raţiunea şi emoţiile ar trebui să coopereze, pentru a ne permite luarea celor mai potrivite decizii şi punerea lor în aplicare.

Acest lucru este specific persoanelor cu nivel ridicat de inteligenţă emoţională, adică de integrare a elementelor corporale, emoţionale şi mentale ale propriei persoane.
În realitate, însă, majoritatea oamenilor îşi ignoră o parte din emoţii şi, astfel, îşi limitează capacitatea de a trăi plenar şi de a se bucura pe deplin de oportunităţile oferite de viaţă. 
Iată opt întrebări care îţi permit să verifici cât de funcţional este sistemul tău emoţional:
 

1. Ai capacitatea să ştii în orice moment ce anume îţi doreşti şi să acţionezi pentru împlinirea nevoilor şi aspiraţiilor tale?

Observând un bebeluş, ai un model de funcţionare optimă a acestui sistem. El ştie când îi este foame, când îi este sete, când este deranjat de frig sau căldură, când vrea să fie luat în braţe, schimbat, sau lăsat să doarmă. Şi semnalează prin plâns prezenţa unei nevoi, sau prin zâmbet sau somn satisfacerea ei. 
Pentru bebeluşil, lucrurile sunt simple, deoarece nu au nimic de înţeles, explicat, justificat, fiindcă sunt conduşi de sistemul emoţional. Pentru adulţi, însă, o parte din nevoi sunt supuse unor reguli sociale (mâncăm, bem, mergem la toaletă după program) care reglementează schimburile dintre noi (îţi acord atenţie dacă-mi oferi ceva în schimb, te iau în braţe după ce-mi spui ca ma iubeşti, nu-ţi spun că sunt obosit/ă, fiindcă simt că ai nevoie de prezenţa mea).

Este important ca permanent să ne auto-observăm, pentru a detecta semnalele emoţionale ce indică nevoi sau aspiraţii ce pot fi împlinite, pentru ca apoi să putem decide, în mod conştient, dacă le dăm curs sau nu.

Altfel, ne trezim că viaţa a trecut pe lângă noi şi am acumulat o mulţime de frustrări referitoare la oportunităţi ratate, sacrificii de sine neobservate şi nevoi neîmplinite.
 

2. Poţi observa sau intui mereu pericolele care există, astfel încât să te poţi proteja adecvat?

Indiferent dacă este vorba despre siguranţa în relaţia cu natura şi obiectele din jur, ori de cea în relaţiile cu ceilalţi oameni, avem un sistem emoţional care reglează cât de mult ne apropiem de ceea ce considerăm pericolus sau provocator şi când trebuie să ne retragem.
Acest sistem poate să fie hipersensibil, rezultatul fiind că avem tendinţa de a ne retrage prea repede, de a nu ne apropia suficient de persoane sau situaţii necunoscute sau impredictibile. Sau, după un episod în care ne-am simţit ameninţaţi, ne retragem mult prea departe sau mult prea mult timp, izolându-ne. Costul siguranţei este limitarea contactelor cu ceilalţi şi lumea din jur, ce ne reduce şansele de a ne împlini celelalte nevoi şi aspiraţii.
La alte persoane, din contră, sistemul este aproape nefuncţional, pentru a le permite să simtă cât mai des descărcarea de adrenalină produsă de confruntarea cu pericolele. Sunt cei care se bagă mereu în belele, pentru a-şi demonstra curajul, puterea şi a fi admiraţi de ceilalţi. Numai că, asemeni luptătorilor din Antichitate sau Evul Mediu, ajung să fie acoperiţi din cap până în picioare de cicatrici - unele corporale, alte emoţionale -, care le limitează funcţionarea şi îi dor chiar şi când nu este cazul. Iar privind în urmă, constată că multe dintre confruntările prin care au trecut au fost lipsite de miză, nu le-au adus niciun alt beneficiu decât experienţa în sine.
 

3. Te poţi delimita în mod adecvat de ceea ce te atrage în prezent, dar te poate afecta pe termen lung?

Ca bebeluşi învaţăm să sortăm alimentele, la grădiniţă să facem diferenţa dintre bine şi rău, iar la şcoală ne dezvoltăm judecata morală, ce ar trebui să ne permită să luăm decizii chiar şi în cele mai neobişnuite situaţii. Şi totuşi:
  • continuăm să consumăm alimente ce ne pun în pericol sănătatea, doar pentru că sunt gustoase,
  • ştim cât de bine ne face exerciţiul fizic, dar adesea preferăm activităţile sedentare,
  • ne declarăm susţinătorii unei valori morale, dar când este să o punem în practică constatăm că ar trebui să ieşim din zona de confort şi o abandonăm.
Toate acestea sunt situaţii în care sistemul emoţional este deviat spre minim. Este însă posibilă şi devierea spre maxim, când exagerăm cu:
  • respingerea unor persoane sau experienţe, doar pentru că seamănă cu altele din trecut, 
  • aplicarea orbească a unor reguli alimentare, de comunicare sau de viaţă, doar pentru că ne-au fost propuse de cineva cu autoritate, chiar dacă nu au efectele scontate,
  • luptăm în numele unor valori morale prin mijloace care le încalcă (exemplul extrem fiind conchistadorii spanioli, care au masacrat locuitorii Americii Centrale şi de Sud în numele dragostei de oameni propovăduită de religia creştină).
 

4. Te poţi detaşa uşor de ceea ce nu mai corespunde situaţiei actuale sau nu mai poate continua?

Fă un inventar al obiectelor, relaţiilor şi situaţiilor tipice din viaţa ta. Vei constata că unele sunt utile, te sprijină în împlinirea nevoilor şi aspiraţiilor actuale, în vreme ce altele continuă să existe doar pentru că te-ai obişnuit cu ele sau îţi este greu să te desprinzi de ele, fiindcă au valoare emoţională.
Fă acest exerciţiu de imaginaţie:
  • Dacă ar trebui să pleci rapid din ţară, undeva pe o insulă, şi ai putea lua cu tine doar cele 15-20 de obiecte care încap într-o cutie de carton, care ar fi ele? Iar după câteva luni din noua viaţă, care dintre lucrurile lăsate în urmă ţi-ar lipsi cu adevărat?
  • Dacă pe telefonul mobil nu ai putea avea decât contactele a 5 persoane, pe cine ai alege? Iar după ce vreme de un an ai comunica doar cu acestea, de cine altcineva ţi-ar fi cu adevărat dor? 
  • Dacă ţi s-ar impune un program strict, care ar fi cele 7-8 activităţi (inclusiv cele legate de igiena personală şi alimentaţie) la care nu ai cum să renunţi? Dacă vreme de o lună nu ai avea decât aceste activităţi, care dintre cele la care ai renunţat ţi-ar lipsi cu adevărat?
Desigur, există şi varianta extremă în care suntem complet detaşaţi şi pentru noi nu contează nici lucruri, nici persoane, nici activităţi sau contexte specifice. În acest caz, este util să ne întrebăm care sunt costurile impuse de această re-creere continuă a vieţii noastre.
 

5. Poţi crea uşor relaţii cu persoane sau situaţii care sunt importante pentru tine?

Oamenii sunt fiinţe sociale, fiindcă sistemul emoţional de creare a ataşamentelor este foarte activ la noi. Relaţiile stabile ne oferă predictibilitate, siguranţă, continuitate, reducând astfel eforturile necesare pentru împlinirea nevoilor şi aspiraţiilor noastre. 
Acest sistem este calibrat iniţial în relaţia cu părinţii sau persoanele care ne îngrijesc în copilăria mică, iar apoi ajustat în adolescenţă în cadrul relaţiilor cu prietenii şi al primelor iubiri. În funcţie de aceste experienţe, adulţii:
  • stabilesc uşor noi relaţii şi ştiu să negocieze limite în cadrul acestora, astfel încât fiecare parte să aibă de câştigat,
  • stabilesc relaţii, dar le redefinesc continuu, deoarece fie nu reuşesc să impună limite, fie oscilează între a fi prea permisivi şi prea restrictivi,
  • evită iniţierea unor relaţii, dar acceptă să fie invitaţi de ceilalţi în cadrul unor relaţii,
  • se izolează şi preferă să renunţe la beneficiile vieţii sociale, pentru a nu se confrunta cu provocările acesteia.
Acelaşi sistem ne reglează relaţia cu obiectele pe care le considerăm importante (telefon, calculator, haine, maşină, casă) sau situaţiile în care jucăm un rol social (carieră, familie, prietenii).
 

6. Ai capacitatea de a te dedica, de a persevera şi de a te bucura de activitatea ta, nu de rezultatul obţinut?

Din nou bebeluşii ne pot fi maeştri în acest sens: îşi explorează plini de pasiune corpul, repetă la nesfârşit mişcările care fac să se mişte sau să sune jucăriile, perseverează în a cădea şi a se ridica până când învaţă să meargă. Şi fac toate acestea având pe chip o expresie extatică, o plăcere venită din acţiunea însăşi, indiferent de rezultatul său.
Pentru adulţi, acest sistem emoţional reglează comportamentele repetitive, ce implică concentrarea atenţiei şi eforturilor mai mult timp, precum şi automotivarea pentru a persevera chiar şi în condiţii ostile. Este motivul pentru care se recomandă ca activitatea profesională să fie asociată cu una dintre pasiunile individuale, pentru a fi recompensantă prin ea însăşi.

Plictiseala, dificultăţile de concentrare a atenţiei, oboseala fără motiv sau care apare după eforturi minime, sunt semne de decalibrare a acestui sistem emoţional. 

Iar în relaţiile de cuplu sau cele cu copiii, dispariţia plăcerii derivate din simpla prezenţă a persoanei iubite, dificultatea de a găsi sau a realiza activităţi comune indică perturbări ale sursei de menţinere şi dezvoltare a acestor relaţii.
 

7. Ai încredere în tine, în viaţă şi în cei din jur?

Buna funcţionare a acestui sistem emoţional este cea mai autentică sursă de auto-motivare. Cu cât avem mai multă încredere, cu atât ne stabilim obiective mai îndrăzneţe, iar apoi acţionăm pentru realizarea lor. Încrederea ne dă acces la puterea interioară, ce ne aduce inspiraţie, protecţie, creativitate. 
Sistemul evaluează măsura în care:
  • putem realiza ce ne-am propus,
  • avem permisiunea celor din jur de a acţiona în acest sens,
  • suntem protejaţi faţă de eventualele elemente neprevăzute.
Rezultatul este atitudinea optimistă faţă de viaţă, ce ne susţine atât starea de bine şi sănătatea, cât şi ne oferă cele mai bune şanse de succes personal şi profesional. 
Încrederea poate fi comparată cu un cont bancar, în care se acumulează profitul emoţional al fiecărei reuşite, al fiecărei situaţii în care am fost sprijiniţi de cei din jur pentru a reuşi. Şi din care cheltuim (mai repede decât acumulăm) de fiecare dată când ne lovim de respingere, abandon, trădare, umilire, nedreptate. Aşa că pune-ţi aceste întrebări: 
  • Care este capitalul tău de încredere? 
  • Şi dacă ar fi să-l cheltuieşti, cât timp te-ar putea susţine?
 

8. Te poţi bucura din toată inima de reuşitele tale şi ale celor din jur?

La aproape 70 de ani de la terminarea ultimului război mondial, societatea din ţările dezvoltate (la care ne-am conectat şi noi în ultimii 10 ani) reuşeşte să asigure nevoile primare ale oamenilor, astfel încât putem să ne concentrăm atenţia spre nevoi de tipul afirmării profesionale şi sociale, promovării valorilor estetice, ştiinţifice şi morale, auto-definirii şi auto-împlinirii. Bucuria, încântarea, amuzamentul, extazul sunt apreciate şi recompensate, astfel că cei care ne oferă ocazia de a lua parte la experienţa lor, care ne împărtăşesc trăirile lor, sunt acum adevăraţii eroi. Fie că este vorba despre sportivi, actori, cântăreţi sau dansatori, cu toţii i-au depăşit pe politicieni şi militari în topul încrederii şi aprecierii.
Dar la nivel social avem o lipsă în privinţa modalităţilor în care bucuria poate fi trăită şi împărtăşită. Saturnaliile romane, carnavalul medieval (care persistă la Veneţia şi Rio de Janeiro) sau petrecerile de Revelion nu sunt decât ritualuri menite să creeze cadrul (bine delimitat în timp şi spaţiu) în care bucuria se manifestă. La finalul lor, însă, revenim la sobrietatea cotidiană, din care nu ieşim decât ocazional.
Din nou, maeştrii în arta bucurie sunt copiii, pentru care aproape orice poate provoca un hohot de râs, joacă şi învăţare. De aceea, fă câteva verificări:
  • De când nu ai mai râs în hohote, până la epuizare?
  • Care sunt cele 5 lucruri pentru care te-ai bucurat ieri?
  • Când te joci, în calitate de adult (asta însemnând nu doar jocuri video sau sudoku, ci şi jocurile politice, sportive sau artistice), cum îţi manifeşti bucuria atunci când reuşeşti? Dar atunci când reuşesc ceilalţi?
 

Ce ai de făcut?

Ţi-am oferit un instrument de identificare a zonelor din sistemul emoţiilor primare ce pot fi optimizate, pentru a-ţi permite să te bucuri din plin de viaţa ta. Prin această auto-evaluare, ai putut să descoperi motivele personale ce te pot determina să investeşti 6 zile în mai multă sănătate, fericire şi succes.

Îţi poţi rezerva aici un loc la seminarul experienţial SmartEmotions®, organizat de Competent Consulting în perioada 6-8 iunie şi 27-29 iunie 2014, la U Business Center, Bucureşti. 

Seminarul este conceput şi prezentat de Daniel Bichiş, trainer şi coach de inteligenţă emoţională, cu aproape 15 ani de experienţă în facilitarea dezvoltării personale şi coaching. De aceea: 
  • Accentul este pus pe ACŢIUNE, nu pe INFORMAŢIE. 
  • Explicaţiile sunt simple, fără jargon psihologic, limitate la ceea ce este absolut necesar să fie ştiut pentru a pune în aplicare eficient tehnicile prezentate. 
  • Nu trebuie să vorbeşti cu alţii despre tine şi problemele tale decât dacă aceasta te ajută să ţi le clarifici mai bine. 
  • Tehnicile sunt astfel construite încât să respecte pe deplin intimitatea participanţilor, fără a sacrifica în vreun fel eficienţa lor. 
  • Majoritatea timpului este alocat exerciţiilor, pentru a asigura optimizarea celor 8 sisteme emoţionale primare. 
Aceasta este tradiţia Competent Consulting, compania de training ce şi-a câştigat un excelent renume datorită calităţii deosebite a evenimentelor sale, atenţiei acordate fiecărui participant şi grijii faţă de toate detaliile organizatorice.

Profită acum de ocazia ideală să-ţi redefineşti relaţia cu propriile emoţii - şi cu propria viaţă.