05
Mai
2014

Descoperă puterea intenţiilor

Trei secrete care-ţi sporesc controlul asupra propriei vieţi

Descoperă puterea intenţiilor
Una dintre cele mai eficiente modalităţi de începere a unui proiect, a unei noi etape, sau chiar a unei noi zile, este definirea unei intenţii clare. Este un pas mic, ce nu ia decât două-trei minute, dar care înseamnă un salt imens spre preluarea controlului asupra propriei vieţi şi ieşirea de sub dominarea hazardului. 
Stabilirea intenţiei poate fi asemănată cu lansarea unei săgeţi spre viitor. Cu cât intenţia este mai precis formulată, cu atât sunt mai mari şansele ca săgeata să-şi atingă ţinta. Scopul intenţiei este acela de a defini ţinta, adică motivul pentru care vrem să atingem un anumit obiectiv, nu calea prin care îl atingem. 
Află cele trei secrete ale intenţiilor, care fac ca săgeata lor să-şi atingă mereu ţinta.
Iată câteva exemple de intenţii tipice:
  • să fiu satisfăcut/ă de viaţa plină de belşug,
  • să mă conectez la o comunitate care mă susţine,
  • să mă bucur că trăiesc sănătos şi liber,
  • să mă împlinesc în relaţii bazate pe dragoste,
  • să fiu fericit/ă că-mi exprim potenţialul creativ etc.
Modul în care se vor exprima toate aceste intenţii nu este precizat, ceea ce permite unor oportunităţi neaşteptate să ne surprindă şi să ne conducă spre ţintă pe căi nebănuite. 
Tocmai de aceea metafora săgeţii lansate spre ţintă este atât de expresivă: când tragem cu arcul, întreaga atenţie ne este concentrată pe ţintă, nu pe drumul pe care va zbura săgeata. 

Iar când ne lansăm intenţia spre câmpul posibilităţilor infinite reprezentat de Univers, ceea ce facem este să atragem viitorul spre noi, să stabilim o linie directoare între prezent şi viitor.

 

Diferenţa dintre intenţii şi obiective

Comparativ cu obiectivele, intenţiile sunt mult mai generale, iar criteriul de verificare a realizării lor este unul emoţional: satisfacţie, bucurie, împlinire, fericire etc. 
Ele afirmă scopul pe care vrem să-l împlinim, lăsând mijloacele de realizare în seama obiectivelor de parcurs. De aceea, intenţiile:
  • sunt mereu exprimate pozitiv, indicând ceea ce vrem să atragem sau să multiplicăm în viaţa noastră, nu ceea ce vrem să evităm sau să eliminăm,
  • sunt formulate extrem de concis, accentul fiind pus pe emoţia pe care vrem să o trăim,
  • emoţia este constructivă şi plăcută: bucurie, împlinire, libertate, dragoste, fericire etc.
  • eventuala indicare a mijlocului de realizare se face la un înalt nivel de generalitate (de exemplu „comunitate care mă susţine”, nu „directorul Cutare” sau „grupul fetelor populare”),
  • verbul care indică acţiunea este la timpul prezent şi este de tip afirmativ (sunt, mă bucur, mă împlinesc, în loc de doresc, sper, aş vrea să...).
Aceste reguli de bună formă a unei intenţii asigură schimbarea sistemului neurologic de raportare la realitate şi orientează atenţia spre oportunităţile care apar şi sunt în concordanţă cu intenţia afirmată. Este o modalitate constructivă de utilizare a mecanismului profeţiilor auto-împlinibile, care de obicei este folosit, inconştient, în sens distructiv. 
 

Primul secret: emoţia finală

Secretul funcţionării sale este dat de tipul de emoţii ataşat intenţiei respective.

Simplu spus, dacă vrei mai mult, doreşte-ţi mai puţin. 

Voinţa („vreau X”) este vehicolul intenţiei, săgeata care o duce spre ţintă, în timp ce dorinţa („mi-aş dori X”) este furtuna emoţională prin care săgeata trebuie să-şi croiască drumul. 
Să luăm exemplul belşugului în viaţă. Dacă intenţia este formulată „sper ca pe viitor să am mai mult belşug în viaţă” (sună cunoscut, nu?), ţinta este belşugul, dar este lipsită de vreo indicaţie emoţională şi, în plus, este vag formulată. Ce fel de belşug? De bani, succese, împliniri, fericire, sau de probleme, necazuri, dificultăţi, eşecuri? 
Atâta timp cât este vag formulată, fie din punct  de vedere raţional (ce elemente vrem să apară), fie emoţional (cum vrem să ne simţim atunci când ele apar), orice ni se întâmplă corespunde conceptului de „belşug”, iar emoţiile sunt contradictorii. În plus, plasarea în viitor a acelei intenţii prefigurează o întreagă perioadă în care acest tip de „belşug” este prezis şi chiar se manifestă în viaţa noastră. 
Formularea „sunt satisfăcut/ă de viaţa plină de belşug” setează altfel relaţia noastră cu realitatea, în sensul că atenţia ne este atrasă la început de toate sursele de „belşug”, iar emoţiile verifică dacă acestea ne produc sau nu satisfacţii. Dacă nu, ele sunt re-etichetate drept „non-belşug” şi pot fi definite modalităţi de reducere sau eliminare a lor. Foarte repede, sistemul se calibrează şi în continuare nu ne mai prezintă drept „belşug” sau „oportunitate de creştere a belşugului” decât acele elemente care efectiv ne produc satisfacţii.
În felul acesta, ajungem să exprimăm în realitate aspiraţiile noastre profunde, iar nevoile noastre emoţionale încep să fie din ce în ce mai bine împlinite.
După cum reiese din exemplul anterior, uneori realizarea unei intenţii implică renunţări, schimbări, transformări. Este esenţial să renunţăm la acele lucruri sau acţiuni care ne ocupă timpul şi spaţiul datorită fricii, urii, frustrării. 
De exemplu, dacă intenţia este să „mă împlinesc în relaţii bazate pe dragoste”, este posibil ca realizarea ei să fie periclitată de frica de a nu pierde relaţia cu o anumită persoană. Şi atunci, chiar dacă intenţia afirmată este cea de împlinire şi dragoste, peste ea este suprapusă intenţia „mă tem că relaţia noastră se destramă”.
Şi pentru că circuitele neuronale activate de frică sunt de 4 ori mai numeroase decât cele activate de dragoste, ghiciţi care dintre intenţii se manifestă mai intens! 
Soluţia? Reamintiţi-vă regula enunţată anterior: doreşte-ţi mai puţin, ca să obţii ceea ce vrei cu adevărat.
Concret: doreşte-ţi mai puţin să te temi de destrămarea relaţiei, ca să vrei mai mult să te împlineşti clipă de clipă prin dragoste. Este un paradox a cărui realitate şi putere transformatoare este trăită de multe cupluri divorţate, care continuă să trăiască fericite împreună.
 

Al doilea secret: concentrarea

Un alt secret ce dă putere intenţiilor noastre este concentrarea pe care o avem atunci când, la începutul zilei sau al proiectului ne stabilim intenţia. Dacă facem acest lucru cu un ochi la ultimele ştiri, cu altul la cafea să nu dea în foc, cu o ureche la ştiri şi cealalată la ce ne cere copilul pentru la şcoală, mai bine nu o facem, pentru că efectul este nul.

Luaţi-vă cinci minute de izolare, relaxare şi concentrare, pe care le dedicaţi în totalitate stabilirii intenţiei.

Acordaţi intenţiei cel puţin tot atâta respect şi grijă cât alocaţi fardării, încărcării melodiilor pe MP3-player sau curăţării parbrizului maşinii. Cel mai bine este să vă relaxaţi, să aveţi o poziţie confortabilă şi să faceţi câteva respiraţii profunde, prin care să vă conectaţi cu mintea, inima şi corpul. Apoi, nu doar repetaţi mental sau cu voce tare fraza ce vă descrie intenţia, ci mai ales reprezentaţi-vă în minte realitatea prezentă a acelei intenţii. 
De exemplu, este inutil să oftaţi „mă bucur că trăiesc sănătos şi liber”, simţind cât sunteţi de obosit/ă şi privind lung la teancul de facturi neachitate. 
Intenţia funcţionează cu atât mai bine cu cât vă simţiţi inima plină de bucurie pentru că vă daţi libertatea de a face jogging, fitness, sau a admira florile din parc.
Iar starea de bine obţinută astfel vă va crea oportunităţi de găsire a banilor necesari pentru plata facturilor.
Oboseala este o indicaţie a faptului că trăiţi nesănătos, iar acumularea datoriilor a faptului că vă pierdeţi libertatea. Reacţiile bazate pe frică descrise anterior nu fac decât să perpetueze acea stare de fapt, în vreme ce schimbarea tipului de emoţie transformă complet tipul de informaţii pe care le conştientizaţi şi modul în care sunt puse în aplicare. Astfel încât este posibil să descoperiţi, în timp ce alergaţi sau vă relaxaţi în parc, că teancul de facturi poate scădea nu doar dacă munciţi mai mult, ci şi dacă vă doriţi mai puţine lucruri care doar vă obosesc şi îndatorează.
Vă reamintiţi? Când vrei mai mult, doreşte-ţi mai puţin.
 

Al treilea secret: acţiunea

Şi ultimul secret:

ori de câte ori se iveşte o oportunitate, chiar paradoxală, de realizare a intenţiei, acţionaţi imediat!

De exemplu, în dimineaţa în care am scris acest articol, intenţia afirmată era „sunt fericit că-mi exprim potenţialul creativ”. Aveam în plan să scriu un articol despre obiective, dar simplul gând de a relua o temă aproape banalizată mi-a dus indicatorul creativităţii spre zero, iar cel al fericirii în zona de îngheţ. 
Acum, că am terminat articolul, nici nu mai trebuie să privesc spre indicatoare, deoarece săgeata intenţiei şi-a atins ţinta: într-un timp foarte scurt, am scris ceva complet nou, ce-i poate face fericiţi pe cei care aplică aceste trei secrete ce dau forţă intenţiilor noastre. 

Aşa că nu-mi mai doresc să vă fi convins să formulaţi intenţii zi de zi, ci doar vreau să mă bucur de fiecare săgeată a voastră ce-şi atinge acum ţinta!